ALTFEL DESPRE MARȘUL FĂRĂ FRICĂ 2018 (VIDEO RELEVANT)

(stînga) Cibric Anatolie, liderul asociației „Fericita Maica Matrona”; (dreapta) fetiță creștină săltată de trupele speciale la manifestația din 19 mai 2018, str. București, Chișinău

Triumful democrației = persecuția cetățenilor „homofobi”

Pe 19 mai 2018, în zona centrală a Chișinăului s-a desfășurat marșul activiștilor homosexuali și pro-homosexuali. În premieră pentru istoria statului RM, această manifestare a avut loc pînă la capăt, întru totul conform planului liderilor mișcării homosexuale din Moldova.

Acest marș a fost posibil însă nu (doar) pentru că așa și-au dorit liderii acestuia – Străisteanu, Frolov, Danilova și Ceastuhina; dacă dorința acestora era unicul criteriu, de prin anii 2000 deja erau să-și vînture sfidător perversiunile într-o paradă centrală sub privirea Marelui Ștefan. Marșul provocator s-a desfășurat complet pentru că astfel s-a decis de către decidenții coloniei moldave în coordonare cu „partenerii externi” (SUA, Marea Britanie, Suedia și Olanda) – ai căror reprezentanți au participat la lansarea oficială a festivalului homosexualilor, cu cîteva zile înainte de marșul „fără frică”.

Ministrul de interne Jizdan, la indicația șefului, și-a mobilizat la maxim mercenarii cu epoleți echipați cum se cuvine pentru a asigura sub orice formă și cu orice preț ca provocatorii de la „GenderDoc-M” să sfideze la maxim societatea noastră de cetățeni „extremiști” care nu vor să accepte „normalitatea” sodomită. Cu cagule, căști de protecție, bastoane, gaze lacrimogene și decorații bisericești din partea „Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldove”, organizație condusă de Vladimir Cantarean (care pe 8 aprilie 2018 l-a decorat pe Gheorghe Cavcaliuc – șeful-adjunct al Inspectoratului General de Poliție –  (!) „în semn de recunoștință pentru activitatea sîrguincioasă spre binele și întru mărirea Bisericii Ortodoxe din Moldova”; este de menționat că acest Cavcaliuc de mulți ani se ocupă direct cu protecția marșurilor sodomite, iar în anul curent în sîmbăta Paștelui a fost la Ierusalim în delegația mitropoliei, cot la cot cu Cantarean mitropolitul și Constantin Țuțu deputatul) – poliția și-a îndeplinit cu brio misiunea. La rîndul său, mitropolitul Cantarean a ales docil și apostatic pentru a cîta oară să nu-și mobilizeze turma „majoritar ortodoxă” pentru a stopa din fașă manifestația care s-a desfășurat pe str. București, de la str. Ismail pînă la Palatul Republicii. Și, în final, al 3-lea actor al performance-ului „Moldova – în sfîrșit stat democratic!” – Dodon cel cu rol simbolic de președinte „ortodox” și de tampon al regimului – și-a bifat electoral statutul de neînfricat luptător cu răul prin organizarea unui … festival cu ponei și popcorn gratuit și prin obișnuitul și inofensivul lătrat televizat.

Astfel, după cum mărturisea cineva într-un acces de sinceritate (într-un video publicat recent) – „toți și-au făcut datoria – ei pe a lor, noi pe a noastră. La revedere.” Acest video și acest citat și reprezintă esența prezentului text.

„Vsem spasibo, vse svobodnî.”

Aceste rînduri nu sînt însă despre Plahotniuc, Dodon, Cantarean sau despre gruparea sodomiților mîncători-de-granturi. Aceștia se comportă după cum le este misiunea; și o fac fără să se mai ascundă. Înșelarea și pericolul mai mare este din partea celor cu blană de oaie, a „polițistului bun” care are misiunea să direcționeze cum și unde trebuie (decidenților) energia protestatară a segmentului de creștini mai rîvnitori din cadrul societății moldovenești. Doar că, de această dată, diversiunea s-a vădit mai limpede decît în anii precedenți (LINK: deși anul trecut la fel prezintă interes). Cine are ochi de văzut – să înțeleagă.

Cibric Anatolie, coordonatorul asociației „Fericita Maică Matrona” a coagulat în jurul său (prin diferite metode) o comunitate de creștini docilă. Înainte să purcedem mai departe, se cuvine să facem o paranteză necesară:

De facto, în RM politicile sodomite se implementează din plin de cel puțin 10 ani, din vremea comunistului Vitalie Pîrlog, ministru al justiției, acum transformat în democrat cu funcție la Interpol. Aceste politici țintesc toate nivelurile și sferele sociale (educație, justiție, medicină, mass-media etc.). De exemplu, în programul de țară al PNUD pentru 2018-2022, unul dintre obiectivele pe care le prescriu „partenerii externi” coloniei moldovenești este: dacă în 2016 nivelul de ne-acceptare a homosexualității de către societatea moldovenească reprezenta 5,2 puncte (pe o scară de la 0 la 6; 0 – acceptare totală, 6 – inacceptare totală), pentru 2022 acesta trebuie să fie redus pînă la 4,5, iar responsabilii de această reeducare a moldovenilor sînt indicați Ministerul Justiției, Procuratura Generală, Institutul Național de Justiție, „partenerii de dezvoltare” și „societatea civilă”. Din 2012, anul adoptării scandaloasei „legi anti-discriminare” și anul creării așa-numitului Consiliu pentru prevenirea și combaterea discriminării (care nu este nimic altceva decît o bîtă instituțională a  regimului împotriva tuturor celor care îndrăznesc să se exprime împotriva impunerii „normalității” sodomite), implementarea politicilor de reeducare a moldovenilor a accelerat în forță, hrănită din plin cu granturi enorme și „bine intenționate”.

În contextul aparentei lupte cu politicile sodomite, este mult mai simplu și aparent eficient (pentru televizor) desfășurarea o dată pe an timp de 1-2 ore a unei contra-manifestații împotriva bățului (sodomiții), ocolindu-l discret pe cel care ține acest băț: SUA/Plahotniuc, regim ce funcționează cu succes cu susținerea „Înaltpreasfințitului Vladimir, mitropolitul Chișinăului și al întregii Moldove”.

Astfel, preotul Cibric, om cu experiență îndelungată în acțiuni „pe teren” (proteste, manifestații, ciocniri) și în relații prietenești cu Vladimir Cantarean, Vadim Cheibaș și alții, s-a aflat la datorie și pe 19 mai 2018. De data aceasta însă nu în prima linie (cum a fost anii trecuți, atunci cînd poliția nu a recurs la acțiuni violente), căci în acest an prima linie a fost luată pe sus și stropită cu gaze lacrimogene de mercenarii lui Cavcaliuc. Mulți dintre moldoveni au văzut pe internet și tv numeroase reportaje video și filmări de amator făcute înainte și în timpul marșului sodomito-polițienesc. Este evident că creștinii protestatari agresați nu s-au așteptat la asemenea reacție din partea „apărătorilor ordinii publice”. Extrem de grăitor este și cazul femeii creștine care a reușit doar să strige, de la o distanță foarte inofensivă pentru homosexualii „neînfricați” – „Vrem copii normali, nu homosexuali!” – pînă să fie săltată „democratic” de un polițist care a hotărît astfel să-i demonstreze în faptă stăpînului cît de fanatic îl slujește.

Pentru creștini, șocul mai mare însă abia urma. Acesta s-a întîmplat atunci cînd creștinii, după ce au fost violent dispersați și tîrîți de către „forțele de ordine” de la intersecția str. București cu V. Pîrcălab – au auzit din gura liderului lor (preotul Cibric) care a ordonat prin megafon – „Deci ascultați-mă atent. Fiecare și-a făcut datoria – noi pe a noastră, ei pe a lor. La revedere. Mergem.” – adică că acțiunea de protest s-a terminat și că trebuie să plece de acolo, și aceasta în timp ce, un cartier mai departe (str. București cu str. Pușkin) un co-slujitor de-al acestuia era tîrît cu brutalitate (cu haina preoțească ruptă de cavcaliuci), împreună cu alți creștini, inclusiv femei și copii. La auzul unei astfel de retorici din partea celui care aparent își avea rolul de conducător al rezistenței creștinești – unul din tinerii creștini care fusese tîrît de trupele speciale îi răspunde indignat lui Cibric – cel fel de „datorie a lor”, părinte?! Ei îl slujesc pe dracul. – la care „păstorul” Cibric răspunde cinic, încercînd să justifice acțiunile agresive ale mercenarilor lui Cavcaliuc – „ei au dat jurămîntul…”, crezînd că cu asemenea „argument” își poate adormi turma care începuse să-și pună întrebări. Din păcate însă, asemenea argumentare și-a făcut efectul.

Este de menționat că, chiar în ciuda faptului că a fost minute în șir martor direct la abuzurile violente din partea poliției, Cibric nu a protestat sub nici o formă împotriva abuzurilor vădite ale polițiștilor, nemaivorbind de aceea ca să se implice ca un Păstor adevărat (și chiar ca un simplu bărbat, chiar și necreștin) în apărarea propriilor enoriași, inclusiv femei și bătrîni tîrîți cu forța. „Păstorul” a avut grijă de un singur lucru: cum să direcționeze grupul de creștini (carnea de tun) ascultător de el. Mai mult, acesta vorbea calm și aproape familiar cu organele poliției, care i-au făcut loc să treacă de cordon; și aceasta în timp ce la o distanță de cîteva secunde, a reacționat ofensiv la nedumerirea unui tînăr creștin care s-a simțit total descurajat (trădat) de poziția „păstorului” cu megafon (minutul 3:28 – video).

Iată și fragmentul video. Relevante sînt primele 4 minute, care încep cu indicația „Filmează, filmează!” dată de Cibric autorului filmării.

Jocul de-a protestul sau realitatea virtuală la moldoveni

Dacă creștinii ar fi înțeles tabloul real al situației din RM, protestul acestora ar fi avut o altă agendă: cu cîteva zile înainte de 19 mai, o manifestație masivă și spontană (esențial cu implicarea mass-media și cu transmisiune în direct) în fața mitropoliei sau a catedralei după sfîrșitul slujbei arhierești cu solicitarea insistentă către mitropolitul ca acesta, avînd suficiente resurse, să mobilizeze în faptă un protest masiv al creștinilor din toată țara (organizați de episcopi și blagocini) pentru a bloca de facto centrul capitalei împotriva marșului grupării homosexuale. Vladimir Cantarean, slujitor docil și dependent administrativ-financiar-politic de regimul de guvernare, ar fi refuzat diplomatic (iudaicește) să-și îndeplinească obligația de păstor. Atunci creștinii s-ar fi îndreptat către reședința lui Dodon pentru a-i cere să coboare din televizor „în teren” cu asigurarea sub toate aspectele a unui contra-protest masiv; Dodon, pentru manifestațiile partiinice poate lesne organiza cîteva zeci de mii de simpatizanți, fără a fi blocat de poliție. Bineînțeles, dacă Dodon ar fi fost în realitate ortodox și luptător cu sodomia (și alte ideologii globaliste anti-naționale), ar fi creat și ar fi sprjinit permanent funcționarea unui Centru de analiză și combatere a fenomenelor distructive, cu juriști, avocați și specialiști profesioniști care ar fi contracarat real, în fiecare zi (nu o dată pe an, pentru mass-media) politicile distructive ale statului și ar fi sprijinit în instanță și gratuit cetățenii hărțuiți prin judecăți de avocații pro-sodomiți, ar fi creat și susținut asociații ale părinților care să-și apere copiii de propaganda sodomită, gender etc., ar fi creat posturi de radio și TV care să promoveze real (neangajat) politici pro-viață, precum și multe alte acțiuni practice și eficiente. Dacă Dodon ar fi fost ortodox și independent. În final, creștinii ar fi protestat la sediul lui Plahotniuc, al ambasadei SUA și al delegației UE, cei care decid ce se întîmplă în colonia RM.

Într-un cuvînt, dacă creștinii ar căuta cu adevărat la adevărul întreg al lucrurilor – ar înțelege că „Marșul fără frică” este doar vîrful aisbergului și că a protesta o dată pe an împotriva GenderDoc-M este tot una cu a face observație unor adolescenți dintr-un orfelinat care fac gălăgie noaptea, în loc să se ia măsuri cu directorul orfelinatului și cu poliția care acoperă aceste încălcări.

Și în altă ordine de idei, la un nivel mai fundamental: dacă creștinii ar înțelege în ce vremuri se află acum omenirea și în particular Moldova (fostă țară ortodoxă aflată acum sub dictatura democrației), ar avea grijă să se depărteze la maxim de provocările social-politice ale sistemului antihristic și să-și îndrepte toate eforturile pentru supraviețuirea pămîntească vremelnică autonomă și, respectiv, pentru scăparea în veșnicie a propriului suflet. În acest sens, implicarea din inerție sau din spirit protestatar în acțiuni lumești cu organizare și finalitate deloc limpede a celor care caută cu adevărat mîntuirea poate fi profund păgubitoare duhovnicește (și chiar la nivel de psihic). Potrivit este aici următorul citat din Apostolul Pavel: Deci luaţi seama cu grijă, cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi, răscumpărînd vremea, căci zilele rele sînt. (Efeseni, cap. 5)

P.S. Ca teatrul din ultima săptămînă să fie complet, mitropolia lui Vladimir Cantarean și-a arătat colții gonflabili prin publicarea unei fițuici pe site-ul oficial în care cere, ca de obicei, „ultimativ”: „Domniilor Voastre, deputați ai Parlamentului Republicii Moldova, ca pentru viitor să opriți acest flagel distructiv…” și îi „roagă” „să fie revăzută Legea nr. 121 din 25.05.2012 cu privire la asigurarea egalității” – adoptată acum 6 ani cu susținerea tacită și trădătoare a însăși autorului acestei adresări, în duet cu protestatarul de profesie și „spaima” regimului – Cibric Anatolie.

P.P.S. În cazul în care Dumnezeu nu rînduiește în următorul an să treacă omenirea prin focul unui nou război mondial (pregătirile pentru care sînt în toi), apare iarăși întrebarea: ce combinații ne pregătesc regizorii coloniei RM pentru mai 2019? Aceiași regizori, căci „alegerile” parlamentare din toamna acestui an nu-i vor afecta în vreun fel…

Imagini pentru Cibric Anatol

Reclame

ALTFEL despre MARȘUL „FĂRĂ FRICĂ” 2017

Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi.”

(Ioan, cap. 8)

Iată că s-a desfășurat și în acest an „marșul diversității”. Presa a reflectat și împins la maxim acest subiect, știrile despre acest eveniment fiind în top. Totuși, în rîndurile care urmează nu ne propunem să analizăm argumentele activiștilor „fără frică” înconjurați de forțe speciale în cagule și cu căști pe cap, nici poziția naturală a contra-manifestanților de diferite orientări cultural-religioase. S-a scris mult și suficient de consistent la această temă, așa încît cei care-și doresc sincer să dezghioace ideologia lgbt împinsă cu forță de cîteva decenii de elita globală – se pot lămuri cu puțin efort accesînd site-urile și lucrările științifice solide (începînd cu, de exemplu, homosexualitate.ro sau cartea „Fața nevăzută a homosexualității”).

Ne propunem însă să atingem un alt aspect despre care nu s-a prea vorbit nici în acest an, nici în cei trecuți. Un aspect pe care îl considerăm esențial în înțelegerea mișcărilor pe arena publică în ceea ce privește marșul grupării respective.

Înțelegerea situației reale pornește de la întrebarea retorică, dar fundamentală:

Are poliția și forțele speciale resurse suficiente pentru a asigura desfășurarea cu succes a marșurilor homosexualilor pe orice traseu pe care aceștia și-l doresc, inclusiv prin Piața Marii Adunări Naționale?

Răspunsul firesc la această întrebare este „da, fără îndoială”. Mai mult decît atît, întrebarea „constituie grupurile de creștini și alți contra-manifestanți o piedică reală pentru asigurarea de către poliție a desfășurării cu succes a marșului?” are, la fel, un răspuns elementar: „nu, nici pe departe nu constituie o piedică reală”.

Să mergem mai departe. Dat fiind faptul că traseul pe care intenționau să-l parcurgă în acest an activiștii lgbt a fost anunțat oficial, la fel și intenția creștinilor de a protesta și împiedica acest marș nu a fost una secretă, apare următoarea întrebare retorică care decurge logic din cele de mai sus: cum au reușit creștinii protestatari să ajungă pînă la str. V. Alecsandri intersecție cu str. București și să „blocheze” înaintarea marșului „fără frică” ? Răspunsul logic și factologic la această întrebare este următorul: au reușit acest lucru pentru că nu au fost împiedicați să o facă.

Chiar dacă concluziile acestor întrebări și răspunsuri ar fi clare deja pentru unii dintre cititori, vom trasa totuși cîteva concluzii pentru a fi înțeleși corect:

  • După cum se cunoaște de către mulți dintre cei care (mai) analizează starea lucrurilor, de ceva timp Moldova nu este altceva decît un stat capturat; ceea ce înseamnă că toate instituțiile, în special cele de forță, sînt controlate și se supun unei singure grupări decidente – cea a lui Plahotniuc. Fapt ce mai înseamnă că toate acțiunile și inacțiunile, pozițiile, strategiile, controalele, deciziile etc. în cazurile mai importante (nu în cele minore care nu prezintă vreo relevanță pentru gruparea conducătoare) sînt controlate și modelate de gruparea respectivă, inclusiv asigurarea securității „marșului fără frică”.
  • Exponentul rezistenței anti-homosexuale în Moldova ne este prezentat ca fiind în persoana actualului președinte Dodon. În ultimii ani și în special în acest an, acesta s-a exprimat dur, la ecranele TV, împotriva marșului respectiv și mișcării lgbt în general. Imaginea lui Don Quijote pe calul alb al valorilor tradiționale ale „majorității ortodoxe” este perceput clar în persoana lui Dodon de o bună parte din societatea conservatoare. La fel, pentru cei interesați și atenți la mișcările de pe arena politică, nu este un secret faptul că acest președinte „al tuturor” și-a reconfirmat recent afinitatea ontologică cu gruparea de la guvernare (cazul cu sistemul uninominal care a ajuns să fie mixt, prin strădaniile partidului socialist).
  • Mitropolia lui Vladimir Cantarean a lipsit în acest an de pe scena publică a polemicilor în jurul marșului „fără frică”. Ca la un semnal, toți exponenții acestei structuri (inclusiv cei mai sonori ca ep. Marchel Mihăiescu) s-au făcut nevăzuți, nereacționînd în vreun fel la intențiile activiștilor homosexuali și la aștepările turmei de creștini care tot își mai îndreptau cu nădejde privirile către vlădicii tăcuți. Astfel, singurii doi poli aparent antagoniști în bătălia de pe scena lgbt au fost clar definiți în ochii electoratului (firește, cu ajutorul inestimabil al „cîinilor turbați”):

pe de o parte, guvernarea (Plahotniuc) care a asigurat cu succes securitatea marșului pe segmentul respectiv, pe de alta, președintele Dodon (ca simbol al părții conservatoare și tradiționale a statului) și creștinii protestatari în frunte cu preotul Anatol Cibric, sub aspect de luptă activă „pe teren” care s-a soldat aparent cu împiedicarea curajoasă a paradei sodomite. Și lupul sătul, și oaia întreagă. În ce sens?

  • Activiștii homosexuali au declarat oficial că sînt mulțumiți de cum s-a desfășurat marșul lor în acest an, în special de cît de profesionist au fost protejați de poliția statului. Toți diplomații și oaspeții străini participanți la eveniment au mărșăluit în liniște, cu flori și rînjet, fiind protejați cu succes de „atacurile extremiștilor” – deci o acțiune bifată de guvernare în fața „partenerilor externi” și în fața segmentului liberal de electorat.
  • Creștinii au rămas mulțumiți că „au reușit” cu propriile forțe (iluzie care, de fapt, nu corespunde realității, după cum s-a menționat mai sus) să oprească presupusa năvală a sodomiților pe străzile capitalei, electoratul conservator jubilînd că și în acest an homosexualii (cică) ar fi rămas cu buza umflată. Bineînțeles, această „victorie” s-ar datora în mod special președintelui „anti-sistem” Dodon care a s-a expus public categoric, încurajînd astfel lumea să protesteze împotriva valorilor străine societății noastre.

Pentru a puncta și mai limpede cele expuse mai sus, este util și următorul exercițiu de logică:

dacă poliția ar fi acționat neregizat, întărind la modul serios întregul perimetru al traseului marșului „fără frică” și dacă creștinii s-ar fi adunat spontan fără a fi organizați de liderii cu experiență în proteste de acest gen și ar fi mers hotărît să blocheze marșul respectiv – poliția ar fi reacționat în forță pentru a dispersa și chiar aresta contra-manifestanții? Da, poliția ar fi procedat anume în acest fel, așa cum o face de mulți ani în toate țările „dezvoltate” în care guvernarea împinge pe față agenda homosexuală, fără să mai fie nevoie să recurgă la regizări și scenete ca în cazul Moldovei („democrație în tranziție”). A se vedea, spre exemplu, dispersarea violentă din 2013 din Paris a marșului suporterilor familiei tradiționale (acțiunea „La manif pour tous”).

Această reacție violentă a poliției ar fi fost însă neprofitabilă atît pentru guvernare, cît și pentru președintele „conservator”, din simplul motiv că această persecuție violentă a creștinilor revoltați ar fi lovit direct în imaginea guvernării în fața majorității electoratului (care rămîne a fi unul destul de conservator în valori), iar pe Dodon l-ar fi pus în situația de criză în care ar fi trebuit să condamne categoric și prin fapte concrete (inițiative, campanii) acțiunile violente ale poliției lui Plahotniuc, lucru pe care Dodon nu l-ar fi făcut nici dacă ar fi vrut, întrucît nu i s-ar fi dat undă verde din partea „coordonatorului coaliției de guvernare” care și-ar fi putut permite o asemenea răsturnare de echilibru politic al tandemului Dodon-Plahotniuc în ochii electoratului amăgit.

Punctăm încă o dată: dacă pentru interesele guvernării ar fi fost fezabil ca activiștii lgbt să facă paradă chiar în centrul capitalei, aceasta s-ar fi întîmplat demult, încă acum cîțiva ani. Faptul că acest lucru nu s-a întîmplat nu se datorează însă contra-manifestațiilor creștinilor (care, tehnic vorbind, au reprezentant în sine proteste de scară mică, nesusținute și sabotate intenționat de „Mitropolia Moldovei”).

Aici se cuvine să notăm o precizare: faptul protestului public al creștinilor simpli care sînt indignați de intențiile grupării lgbt este unul firesc și chiar pozitiv. Criminală și simptomatică este însă regizarea (mimarea) rezistenței ortodoxe de forțe aflate în cîrdășie cu guvernarea antihristică, forțe care folosesc naivitatea și indignarea naturală a creștinilor (care, din păcate, nu reușesc să discearnă realitatea de aparență) pentru a juca rolul de apărători ai valorilor tradiționale, distrăgînd atenția de la tăcerea simptomatică a mitropoliei aflate de bunăvoie sub tocul lui Plahotniuc.

În altă ordine de idei, realitatea cuprinde următoarele fapte:

  • agenda homosexuală – persecutarea în instanță cu amenzi astronomice a persoanelor care îndrăznesc să se exprime public împotriva propagandei respective, îndoctrinarea homosexuală a copiilor prin școli și diferite campanii și caravane „de informare” finanțate de „societatea civilă” a lui Soros, schimbarea și îmbibarea legislației cu prevederi „anti-discriminatorii”, inclusiv în vederea pregătirii bazei pentru „căsătoriile” homosexuale și adopțiile de copii de către homosexuali etc.) se implementează din plin de către regimul actual care s-a înjugat întru totul șefilor de peste hotare (FMI, BM, UE, UNFPA, NED etc.).
  • În același timp, mașinăria media a guvernării promovează practic zilnic ideologia homosexuală prin numeroase emisiuni, talk-show-uri, interviuri, sondaje, campanii care împing sub diferite aspecte ideologia respectivă în mințile electoratului.
  • Astfel, sub aspectul susținerii reale a ideologiei homosexuale, guvernarea raportează finanțatorilor evoluții practice în acest sens, anume acest aspect contînd pentru „partenerii externi”, și mai puțin parcurgerea în marș a 5 sau a 10 cartiere o dată pe an de către două-trei sute de activiști „fără frică”, care se iau în serios și cred că fac o faptă eroică dacă își expun în public preferințele sexuale anti-reproductive.

În final, vă propunem rubrica „Știați că…” pentru a înțelege ce forțe au participat la recentul marș „fără frică” și cine se pregătește să (re)vină la guvernare, în locul actualilor proprietari:

Știați că…

  • La marșul homosexualilor a participat și Dan Perciun, liderul organizației de tineret a partidului Maiei Sandu – partid care se pretinde „de alternativă” actualei guvernări?
  • La marșul homosexualilor a participat și Grigore Petrenco, exponent al stîngii politice, apropiat al lui M. Tcaciuc și susținător activ al recentelor proteste anti-guvernare?
  • La marșul homosexualilor a participat și Cristina Guțu, directoarea postului „de alternativă” TV7? Bineînțeles, alături de Natalia Morari, „jurnalista de opoziție” și una din organizatoarele operațiunii „7 aprilie”.
  • La marșul homosexualilor a participat și Dumitru Alaiba, susținător și participant activ al recentelor proteste anti-guvernare, candidat la funcția de ministru al tineretului în guvernul propus de Sturza cînd acesta a candidat ca prim-ministru?
  • La marșul homosexualilor au participat reprezentanții ONU în Moldova?
  • La marșul homosexualilor a participat și Arcadie Barbăroșie, înfocat apărător și promotor al „legii anti-discriminare” și organizator al recentelor proteste anti-guvernare?

În ciuda tuturor faptelor înșirate mai sus și realității apocaliptice în care se află Moldova alături de întreaga planetă, socotim de cuviință să ne încheiem modesta analiza cu Vestea cea Bună: Hristos a Înviat!